Frunțile împart hărțile. Dar nu pot împărți memoria.
Într-o lume în care războaiele șterg casele și documentele sunt arse, blockchain-ul oferă ceva fragil, dar profund — o modalitate de a exista atunci când totul altceva este luat.
Imaginează-ți un refugiat care traversează o frontieră fără documente, fără bancă, fără dovada identității sale — cu excepția unui portofel.
O serie de cuvinte. O cheie privată.
Identitatea lor, păstrată nu de guverne, ci de criptografie.
Este o formă radicală de demnitate — proprietatea de sine, chiar și atunci când lumea ți-a șters numele.