De la Asirieni (Asurbanipal și bibliotecile sale de înțelepciune) și Egipteni (consiliul de vize și preoți), până la Alexandru cel Mare (îndrumat de Aristotel), Augustus (consilieri precum Agripa și Mecenas), Carol cel Mare (Schola Palatina) și Medici (mecenii ai artiștilor și științificilor), modelul este clar: niciun împărat nu guverna singur.
Su avantajă competitivă nu era doar forța sa, ci calitatea și excluderea "Consiliului sau Adunării Private" – un cerc intim de înțelepți care integrau strategie militară, diplomatie, economie, filosofie și știință. Acest "Oracol Imperial" era activul cel mai valoros pentru luarea deciziilor care definiseră destinul imperiului său și al moștenirii familiale.