Iranul trece printr-o transformare profundă în structura sa politică și de putere, după moartea lui Ali Khamenei. Moartea sa nu a marcat doar sfârșitul unei ere definite de autoritate centralizată, ci a deschis și un nou sistem de conducere, mai complex—unul din ce în ce mai dominat de influența militară, mai degrabă decât de controlul clerical.
În centrul acestei tranziții se află Mojtaba Khamenei, care a preluat conducerea în circumstanțe extraordinare. Spre deosebire de tatăl său, care a exercitat o autoritate aproape absolută asupra chestiunilor de război, diplomație și guvernare internă, Mojtaba pare să opereze într-un cadru de decizie colectivă. Raportele sugerează că se bazează foarte mult pe comandanți de rang înalt din Corpul Gardienilor Revoluției Islamică (IRGC), poziționându-se eficient ca o figură de coordonare, mai degrabă decât ca o forță dominantă.