Indicele Prețurilor pentru Cheltuielile de Consum Personal (PCE) este o măsură cheie a inflației folosită de Rezerva Federală pentru a evalua schimbările de preț în economie. Spre deosebire de Indicele Prețurilor de Consum (CPI), indicele PCE ia în considerare schimbările în comportamentul consumatorilor, reflectând substituțiile pe care oamenii le fac ca răspuns la modificările de preț. Acesta urmărește un set mai larg de bunuri și servicii, inclusiv cheltuielile pentru sănătate plătite de angajatori și programele guvernamentale, care poate că nu sunt capturate în datele CPI.
Observarea inflației PCE se referă, de obicei, la monitorizarea atentă a acestui indicator de inflație de către factorii de decizie, economiști și investitori. Rezerva Federală folosește PCE ca un instrument principal pentru a evalua tendințele inflației, ajustând politica monetară (cum ar fi ratele dobânzilor) pentru a atinge rata sa țintă de inflație de aproximativ 2%. Dacă inflația PCE crește prea repede, semnalează posibilitatea supraîncălzirii economiei, determinând Fed să strângă politica monetară pentru a preveni inflația scăpată de sub control. În schimb, dacă inflația PCE este prea scăzută, Fed poate relaxa politica pentru a stimula creșterea economică.
PCE este adesea considerat o reflecție mai cuprinzătoare și mai precisă a tendințelor inflației, iar mișcările sale sunt urmărite îndeaproape de piețe pentru a anticipa schimbările în politica economică. Înțelegerea tendințelor inflației PCE poate oferi perspective valoroase asupra mediului economic mai larg.