Trading-ul pe baza arbitrului este o strategie care exploatează discrepanțele de preț ale aceleași active în diferite piețe sau forme pentru a bloca profituri fără risc. Traderii cumpără și vând simultan activul în diferite locații, profitând de ineficiențele temporare în stabilirea prețurilor. Tipurile comune includ arbitrul spațial (burse diferite), arbitrul triangular (perechi valutare) și arbitrul statistic (modele cantitative).
Avantajul principal al arbitrului este natura sa cu risc scăzut, deoarece pozițiile sunt acoperite prin design. Cu toate acestea, viteza de execuție este critică—diferențele de preț dispar adesea rapid din cauza eficienței pieței. Algoritmii de trading de înaltă frecvență domină acest domeniu, valorificând tehnologia pentru a detecta și a acționa asupra oportunităților mai repede decât traderii manuali.
Provocările includ costurile de tranzacție, constrângerile de lichiditate și riscurile de reglementare. Slippage-ul poate eroda profiturile, iar nu toate oportunitățile de arbitraj sunt cu adevărat fără risc. În ciuda acestui fapt, arbitrul rămâne un concept de bază în finanțe, promovând eficiența pieței prin alinierea prețurilor între platforme.
Arbitrul de succes necesită o infrastructură robustă, date în timp real și execuție disciplinată. Deși oportunitățile pot fi rare în piețele foarte lichide, activele de nișă sau bursele fragmentate prezintă încă potențial. Traderii trebuie să se adapteze continuu pe măsură ce piețele evoluează. Arbitrul nu este un plan de îmbogățire rapidă, ci o abordare orientată spre precizie pentru cei care dispun de instrumentele și expertiza potrivite.