Cum se face upgrade-ul rețelei Plasma și cine decide? Această chestiune este mai determinantă decât tehnologia în sine pentru a stabili dacă va fi o apariție efemeră sau o infrastructură de dezvoltare pe termen lung. Abordarea sa de guvernanță este foarte practică: nu urmărește o „utopie” complet descentralizată, ci caută un echilibru între eficiență, securitate și control.
Pe scurt, puterea de guvernare este concentrată în mâinile câtorva roluri cheie: primul este „îngrijitorul rețelei”, care asigură securitatea și are cea mai mare autoritate în privința upgrade-urilor tehnice; al doilea sunt „giganții” care dețin monede și fac staking, aceștia decid prin vot cum să fie cheltuiți banii din rezervă și cum să fie ajustate comisioanele; al treilea este echipa centrală de dezvoltare, care propune planuri și scrie cod. În plus, partenerii ecologici precum bursele mari și emitentii de stablecoin, deși nu votează direct, au un impact semnificativ asupra deciziilor.
Un proces decizional tipic arată astfel: mai întâi, cineva (de obicei echipa sau comunitatea) face o propunere, apoi se discută și se ceartă deschis în comunitate. După ce discuțiile au ajuns la un punct, se intră în etapa oficială de vot pe lanț, care se bazează în principal pe opinia deținătorilor mari de monede. Dacă votul este aprobat, în cazul în care este vorba despre distribuirea de fonduri, se execută automat; dacă este o chestiune majoră precum modificarea protocolului, se va stabili o „perioadă de blocare” (de exemplu, două săptămâni) pentru a oferi tuturor nodurilor și utilizatorilor timp să se pregătească pentru upgrade, iar la acel moment rețeaua va face o tranziție comună.
Avantajul acestui model este rapiditatea și lipsa de confuzie în decizii, asigurând că rețeaua nu se abate de la obiectivul său central de „plăți stabile”. Dar are și provocări evidente: puterea inițială poate fi prea concentrată în mâinile echipei și a câtorva mari deținători, transformându-se într-un „club de elită”; utilizatorii obișnuiți pot să nu fie deloc interesați să participe la guvernanță; în același timp, ca o rețea de plăți care dorește să fie conformă, multe dintre deciziile sale trebuie să țină cont de legislația din lumea reală.
Așadar, guvernanța Plasma urmează o cale realistă de mijloc. Înțelege că, pentru a deveni o bază solidă pentru plățile globale, nu este suficient să ai doar viteză, ci trebuie să existe un mecanism decizional care să fie acceptabil pentru toate părțile și capabil să facă față situațiilor complexe. Dacă acest mecanism este cu adevărat suficient, va fi unul dintre cele mai mari puncte de interes pentru viitorul său.
