• Pozele erau neclare, dar amintirile erau clare
• „Online” însemna să te conectezi la Facebook pe un desktop
• Cea mai mare stres era tema, nu viața
Nu ne puteam aștepta să creștem.
Vream libertate.
Bani.
Independență.
Acum?
Am da orice pentru o seară înapoi când:
• Vara părea mai lungă
• Muzica de la Akon sau Linkin Park se auzea în fundal
• Aveam 200 de SMS-uri necitite în loc de 200 de e-mailuri
• „Statusul” însemna un rând pe WhatsApp, nu realizări în viață
Atunci nu documentam fiecare secundă.
Noi doar am trăit-o.
Fără presiune de a fi productiv.
Fără comparații constante.
Fără „cultura muncii intense.”
Doar vibrații.
Râsete reale.
Momente nefiltrate.
Partea nebună?
Într-o zi, astăzi va fi nostalgia cuiva.
Așa că poate acesta este memento-ul:
Oprește-te din a te grăbi prin prezent.
Devine o amintire mai repede decât crezi.
Ce îți lipsește cel mai mult din copilărie?