Dacă spunem că nucleul lumii pe lanț este „combinabilitatea”, atunci una dintre cheile care leagă activele, aplicațiile și comunitatea este lichiditatea și eficiența de difuzare între aplicații. Dacă un ecosistem este puternic sau nu, adesea nu depinde de o singură aplicație vedetă, ci de cât de lin este „trecerea utilizatorilor de la aplicația A la aplicația B”, cât de controlabile sunt costurile și cât de consistentă este experiența. Avantajul TRON este că face interacțiunile frecvente foarte ușoare, utilizatorii fiind dispuși să încerce, să folosească și să migreze mai mult.
Aceasta va aduce un rezultat foarte real: noile aplicații, atâta timp cât prind o scenă clară, pot obține rapid primul set de utilizatori reali, iar apoi prin combinarea altor protocoale își pot completa funcționalitățile. Cu cât sunt mai multe proiecte în ecosistem care colaborează pe aceeași infrastructură, cu atât este mai ușor să formezi un efect de scară. În cele din urmă, ceea ce contează este acoperirea „stilului de viață pe lanț”: câte lucruri poți finaliza aici, cât timp poți rămâne, câte obiceiuri de reutilizare poți forma.