Când ne gândim la roboți sau la mașini fizice care îndeplinesc sarcini în lumea reală, ne concentrăm adesea pe capacitatea lor tehnică de a executa. Totuși, există o provocare subiacente care este ușor de neglijat: cum ne putem asigura că aceste mașini fac într-adevăr treaba corectă, în modul corect și când trebuie să se întâmple asta?
În multe sisteme, nu este suficient ca mașina să finalizeze pur și simplu o sarcină. Trebuie să existe un acord comun conform căruia sarcina a fost efectuată corect. Acest lucru implică coordonare, verificare și uneori, reglementare — acțiuni care necesită mai mult decât capacitățile fizice ale mașinii. Nevoia de acest tip de verificare este locul unde lucrurile devin complicate. Cu cât adăugăm mai multe verificări, cu atât introducem mai multă fricțiune în sistem. Dar fără aceasta, responsabilitatea este pierdută.
Aici este locul unde Protocolul Fabric își face apariția. Folosind un registru public și o calculare verificabilă, Fabric creează un spațiu în care acțiunile întreprinse de roboți pot fi verificate printr-un sistem partajat. Nu se bazează doar pe ieșirea mașinii, ci se asigură că părți diferite pot avea încredere în proces și în rezultate. Într-un fel, Fabric nu se preocupă doar de ceea ce fac mașinile; se concentrează pe cum putem conveni, ca sistem, că le-au făcut corect. Este o soluție elegantă la echilibrul delicat între responsabilitate și fricțiune.
@Fabric Foundation.