În ultimele săptămâni, aerul a fost încărcat cu o întrebare pe care mulți sperau să nu o mai pună niciodată: Suntem pe punctul de a începe Al Treilea Război Mondial? Ceea ce a început ca un conflict localizat s-a extins rapid, acum implicând mai mult de o duzină de țări din Orientul Mijlociu. De la atacuri aeriene în Iran până la atacuri cu drone care ajung până în Cipru și Emiratele Arabe Unite, eticheta "regională" începe să se simtă periculos de inadecvată.

Pentru a înțelege dacă repetăm greșelile trecutului, BBC’s The Global Story a stat de vorbă cu istoricul renumit Margaret MacMillan. Analiza ei sugerează că, deși o conflagrație globală nu este inevitabilă, "ingredientele" pentru una sunt îngrijorător de prezente.

Lecțiile din 1914: Război din întâmplare

MacMillan subliniază o concepție greșită comună: că războaiele sunt întotdeauna planificate cu meticulozitate de actori raționali. Istoria spune o poveste diferită.

  • "Escaladarea din curtea școlii": La fel ca o bătaie în curtea școlii, națiunile ajung adesea într-un punct în care "a-și pierde fața" devine mai înfricoșător decât conflictul în sine.

  • Chibritul și combustibilul: MacMillan compară asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand din 1914 cu un chibrit aprins pe un morman de combustibil. Evenimentul inițial a fost un accident, dar o reacție în lanț de alianțe—"cecurile în alb" ale Germaniei pentru Austria-Ungaria, patronajul Rusiei pentru Serbia—au tras lumea într-un coșmar de patru ani pe care nimeni nu și l-a dorit cu adevărat.

Două scenarii: Escaladare vs. De-escaladare

1. Calea către războiul global

Cum devine un conflict din Orientul Mijlociu un Război Mondial? MacMillan sugerează că se întâmplă prin distragere și oportunitate:

  • Puncte de strangulare economice: Dacă Iran sau aliații săi (cum ar fi Houthi) reușesc să blocheze Strâmtorile Ormuz, puteri globale precum China—care depinde mult de combustibilul iranian—ar putea fi forțate să intervină.

  • Agresiune oportunistă: Cel mai mare risc poate să nu fie conflictul direct în sine, ci alte puteri care profită de haos. De exemplu, dacă SUA sunt blocate în Orientul Mijlociu, China ar putea vedea o "oportunitate" de a face o mișcare asupra Taiwanului.

2. Calea către pace

Pe o notă mai optimistă, există "ieșiri" semnificative disponibile:

  • "Pacea capitalistă": Deși nu este o garanție (Marea Britanie și Germania erau parteneri comerciali de top în 1914), costul economic enorm al războiului și creșterea prețurilor interne forțează adesea liderii să ajungă la masa negocierilor.

  • Lifeline diplomatice: MacMillan menționează incidentul din 1983 în care URSS aproape a lansat o lovitură nucleară după o interpretare greșită a exercițiilor NATO. Criza a fost evitată doar pentru că lideri precum Reagan și Thatcher au ridicat telefonul pentru a oferi asigurări directe.

"Aroganta" păcii

Poate cea mai pătrunzătoare observație din interviu este avertismentul lui MacMillan împotriva "arogantei" occidentale. Din 1945, mulți din Vest au operat sub presupunerea că "nu mai facem război"—că este ceva ce se întâmplă doar în alte părți.

MacMillan susține că pacea nu este un stat natural; este ceva ce trebuie menținut activ. Fie printr-o diplomație robustă, menținerea apărării, sau utilizarea forumurilor precum ONU pentru a păstra liniile de comunicare deschise, munca de a evita Al Treilea Război Mondial se desfășoară în fiecare zi în umbra titlurilor.