Fiecare țară are deja un sistem de identitate. Singura întrebare este dacă este coerent.
Există o fantezie care apare în prea multe planuri strategice: o țară va „construi un ID digital.” De parcă identitatea începe de la zero. De parcă nu există istorie, instituțiile nu există, iar prima bază de date rezolvă ultimul kilometru.
Realitatea este mai dură și mai interesantă.
Cele mai multe țări au deja un mozaic:
un registru civil,
o carte de identitate națională,
baze de date ale agențiilor,
furnizori de autentificare,
sisteme de beneficii,
fișiere KYC ale băncii,
sisteme de frontieră,
și o mulțime de muncă manuală care împiedică întregul să se prăbușească.
Identitatea digitală nu se înlocuiește peste noapte. O conectează.
Așadar, problema de bază este arhitectura.
Și arhitectura este politică, scrisă în sisteme.
În practică, cele mai multe abordări naționale se grupează în trei familii.