Investitorul mediu a început să facă mai puține greșeli comportamentale și mai rar — tranzacții inutile. Acest lucru reiese dintr-un raport recent intitulat „Analiza cantitativă a comportamentului investitorilor” al companiei de cercetare independente DALBAR. Totuși, analiza pe termen lung arată că, în medie, investitorii rămân în urmă față de benchmark-urile de piață. Și motivul nu este alegerea greșită a instrumentelor financiare, ci comportamentul.
Un an reușit
«Analiza cantitativă a comportamentului investitorilor» (Quantitative Analysis of Investor Behavior, QAIB) este un studiu pe care DALBAR îl desfășoară din 1994. În acesta, analiștii săi încearcă să răspundă la o întrebare simplă: cum comportamentul și deciziile proprii ale investitorului îl împiedică sau îl ajută să câștige pe piață? Pentru aceasta, DALBAR ia date despre intrările și ieșirile din fonduri mutuale, reconstruiește «traiectoria medie» a banilor și compară rezultatul cu un benchmark. Diferența este explicată de analiștii DALBAR ca fiind behavior gap, sau gapul comportamental.
În ultima sa revizuire, DALBAR a arătat că, în medie, investitorii în acțiuni în 2025 au aproape ajuns la rentabilitatea indicelui S&P 500, rămânând în urma cu doar 0,72 puncte procentuale. Astfel, indicele S&P 500 a arătat o rentabilitate totală de 17,88% pe an, în timp ce investitorul mediu a câștigat din acțiuni 17,16%.
Anul trecut, această diferență a fost una dintre cele mai mici din 1985. Dar analiza DALBAR pentru o perioadă de 30 de ani arată că rentabilitatea medie a S&P 500 a fost aproape de 10% pe an, în timp ce investitorul privat a obținut aproximativ 4,2%. Principala cauză a rămânerii în urmă față de piață pe termen lung este comportamentul participanților săi, nu instrumentele slabe, consideră DALBAR.
De ce investitorii nu obțin rentabilitatea dorită
Experții DALBAR formulează câteva tipare tipice care conduc la gapul comportamental (behavior gap). Acestea sunt vânzările panică, achizițiile excesiv de optimiste și încercările de a sincroniza piața, când investitorul încearcă să ghicească cele mai bune momente pentru cumpărarea și vânzarea activelor pe baza prognozelor de creștere sau scădere viitoare.
În unul dintre rapoartele anterioare, pentru 2024, analiștii DALBAR au subliniat că investitorii sunt adesea foarte activi și efectuează multe tranzacții, ceea ce duce la erori care consumă o parte din venitul potențial. În plus, mulți ratează recuperarea piețelor.
Rămânerea în urmă față de benchmarkurile participanților excesiv de activi pe piață are o explicație de piață destul de clară: tranzacțiile frecvente duc la comisioane care consumă o parte serioasă din venitul din investiții. Dar cauza acestei activități excesive stă în particularitățile psihologiei comportamentale. Simțim pierderile de aproximativ două ori mai intens decât câștigurile egale ca mărime, deoarece creierul nostru reacționează la scăderi ca la o amenințare, și nu ca la o fluctuație a pieței. Acest lucru îi determină pe investitori să vândă la fund sau să cumpere la vârf, precum și să manifeste comportament de turmă.
Adăugați la aceasta încrederea excesivă în sine și în abilitățile proprii. Așa cum scria Oninvest, aceasta îi determină să își asume mai multe riscuri inutile și să se îndrepte spre tradingul mai activ și un număr mai mare de tranzacții.
Strategia «investitorului mort»: care este beneficiul acesteia
Un studiu similar realizat de cercetători de la Universitatea de Stat din Iowa și Universitatea din Nebraska-Lincoln a arătat că investitorii, din cauza alegerii greșite a momentului de intrare și ieșire din activ, au pierdut în medie 1,56 puncte procentuale în rentabilitate pe an.
Rezultatele rentabilității erau mai bune pentru cei care practic nu intervenează în portofoliu. Acești investitori inactivi au fost supranumiți «morți», deoarece, în alte cuvinte, nu își împiedică portofoliul să lucreze. Și se află cel mai aproape de indicele S&P 500 în termeni de rentabilitate.
Pe baza a ceea ce DALBAR înregistrează ca sursă a gapului comportamental, se pot face trei concluzii practice pentru investitori.
— Strategia «investitorului mort», care nu își atinge portofoliul indiferent de ce se întâmplă pe piață, în esență învață disciplina. Pe de altă parte, managementul activ, tradingul frecvent, încercările de a ghici «ieșirea și intrarea ideală» cresc statistic șansa de a rămâne în urmă față de piață.
În practică, se pot stabili reguli clare pentru sine, cum ar fi obiectivele, riscul acceptabil, regulile de intrare și ieșire, criteriile de reechilibrare a portofoliului sau chiar un limită la numărul de tranzacții pe zi sau pe săptămână. Acestea, dacă sunt respectate, reduc influența dăunătoare a emoțiilor asupra deciziilor de investiții.
— Investitorul poate lua angajamente preliminare (precommitment). Acestea reduc impulsivitatea în luarea deciziilor, deoarece persoana trece de la sistemul reactiv, responsabil de «emotional» la planificare și logică, înainte de a apărea o situație stresantă. Această metodă este considerată una dintre cele mai bune pentru a se proteja împotriva efectelor negative ale prejudecăților psihologice.
De exemplu, se poate stipula că dacă portofoliul meu scade cu 20% față de maxim, atunci nu vând și nu reduc pozițiile. În schimb, revizuiesc planul de investiții după o săptămână de «perioadă de răcire» și cumpăr un fond indexat cu încă 10% din venitul anual.
— O tranzacție reușită nu este încă un indicator al succesului întregului portofoliu și nu este un semn că investitorul a calculat un timp favorabil și a înțeles piața. Aceasta poate fi o întâmplare, și nu ar trebui să ne bazăm prea mult pe ea.ㅤ