De ce, cu cât ne străduim mai mult să obținem, cu atât ne simțim mai săraci în interior, iar cei care trăiesc cu adevărat înțelept par să facă adesea reduceri?
Se pare că toată lumea consideră că viața este un joc în care trebuie să facem constant adunări, să avem mai mulți bani, o poziție mai înaltă, un partener mai perfect; pare că doar strângând totul strâns în mâini, ne putem simți liniștiți în suflet.
Și eu am fost prins în această anxietate, crezând că dacă nu lupt, nu fur, nu controlez fiecare detaliu, viața va scăpa de sub control, dar chiar și atunci când am obținut mai multe, acel sentiment profund de neputință nu a dispărut, și abia atunci am realizat că am luat-o pe calea greșită.
Adevărata înțelepciune de vârf, de fapt, nu a fost niciodată să căutăm în exterior, ci să ne îmbunătățim interiorul.
Nu trebuie să devii un burete care absoarbe toate emoțiile și gunoiul, ci trebuie să înveți să fii o oglindă, să răspunzi la ceea ce vine și să te golești de ceea ce pleacă, așa cum oglinda reflectă toate lucrurile, dar nu lasă nici măcar un strop de praf.
De asemenea, nu te gândi mereu să aștepți până când ești complet pregătit pentru a începe, așa-numita „cale” se află în acțiunile concrete; la fel cum nu poți învăța să înoți doar citind o carte, trebuie să sari în apă și să înghiți câteva guri de apă pentru a trăi cu adevărat în prezent.
Mai important, nu urmări fluturii, ci plantează flori; când îți schimbi focalizarea de la „ce vreau să obțin” la „în ce stare sunt”, vei fi surprins să descoperi că lucrurile pe care le urmărim cu disperare nu sunt decât reflecția naturală a abundenței din interiorul tău.
Îngrijește-ți inima, adâncește-ți rădăcinile, și vei descoperi că viața nu este de fapt un câmp de luptă, ci un parc de distracții.