Aici.Acum.Smereu
Te trezești obosit.
Nu somnoros.
Obosit înainte ca ziua să înceapă.
Derulezi.
Nu pentru că vrei —
ci pentru că a te opri se simte mai rău.
Nimic nu a explodat.
Nimic nu s-a prăbușit.
Dar nimic nu s-a mișcat niciodată.
Aceasta este partea despre care nimeni nu vorbește.
Facturile nu așteaptă.
Timpul nu încetinește.
Viața continuă să pună întrebări în timp ce tu încă nu ai răspunsuri.
Așa că rămâi între.
Între speranță și realism.
Între „încă o încercare” și „nu pot face asta pentru totdeauna”.
Asta nu este slăbiciune.
Asta este presiune fără o ieșire.
HUNT trăiește exact acolo.
Nu în victorii.
Nu în înfrângeri.
Ci în spațiul în care oamenii continuă să meargă
even când nimic nu este clar.
Acel spațiu este greu.
Și este real.