La IA are deja gaz. Dar nu are „verificare pre-tranzacție”.
Implementăm agenți on-chain și numim asta autonomie.
Ei pot:
Semna tranzacții
Mută fonduri
Interacționa cu smart contracts
Executa swaps
Apela API-uri externe
Dar nu au inhibiție structurală înainte de commit.
În cripto înțelegem ceva de bază:
Un smart contract prost proiectat nu „se corectează după”.
Se exploatează.
Un tx semnat prost nu „se monitorizează”.
Se confirmă.
Un bridge vulnerabil nu „se supraveghează”.
Se drenează.
Și, cu toate acestea, în IA agentică operăm sub aceeași logică pe care o criticăm în DeFi 2020:
Guvernanța Speranței.
Speranța că modelul nu va halucina.
Speranța că promptul este bine definit.
Speranța că monitorizarea va detecta eroarea după ce a avut loc dauna.
Dar în blockchain nu există „undo”.
Când un agent atinge:
Custodie
Trezorerie
Plăți automate
Infrastructură critică
Eroarea este deja ireversibilă.
În cripto există o regulă clară:
❌ „Încrede-te în mine”
✅ „Verifică determinist”
Problema nu este că LLM-ul este probabilistic.
Problema este să permitem ca execuția să fie și ea probabilistică.
WEZ nu încearcă să facă modelul mai inteligent.
Face ceva mai apropiat de mentalitatea cripto:
Nu face gândirea deterministă.
Face commit-ul determinist.
Diferența este brutală:
❌ „Agentul nu ar trebui să facă asta”
✅ „Agentul nu poate să-l semneze”
Asta este trecerea de la AI experimental
a AI cu garanții structurale.
În blockchain am învățat cu forța că:
Codul este lege.
Execuția este finală.
Prevenția este arhitectură, nu monitorizare.
Dacă vom pune agenți să interacționeze on-chain,
necesită ceva echivalent cu un smart contract de păstrare.
Fără inhibiție formală,
nu sunt autonomi.
Sunt bots cu cheie privată.
Și asta, în cripto, știm deja cum se termină.
#AIagents #Crypto #DeFi
#OnChain