În prima configurație, ideea a fost bazată pe prețul care a atins o zonă de suport puternică în jurul valorii de 69.6k. Piața a fost în mișcare temporară sub acest nivel, ceea ce a declanșat probabil ordinele de stop-loss pe pozițiile lungi. Acest tip de mișcare este adesea denumit o sweep de lichiditate, în care piața extrage lichiditate din sub suport înainte de a se mișca în direcția opusă. După acea sweep, prețul s-a recuperat rapid și a început să arate un momentum puternic de creștere. În timpul mișcării în sus, a existat un mic recul care a oferit o intrare logică pentru o poziție lungă. Stop loss-ul a fost plasat sub zona de suport pentru a proteja împotriva unei scăderi suplimentare, în timp ce ținta a fost stabilită aproape de rezistența anterioară în jurul valorii de 71.3k, unde se aștepta ca prețul să reacționeze.
Pentru a doua configurație, logica se bazează pe ceea ce s-a întâmplat când prețul a atins zona de rezistență 71.3k–71.5k. La acest nivel, piața a arătat o respingere puternică cu o ceară superioară mare, indicând că vânzătorii au intervenit și cumpărătorii au început să ia profituri. După o mișcare puternică în sus, piața adesea se retrage pentru a reechilibra mișcarea. În plus, există o zonă de dezechilibru sub aproximativ 70.3k, creată deoarece prețul a trecut foarte repede prin acea regiune fără multă consolidare. Piețele revizitează frecvent astfel de zone pentru a umple dezechilibrul. Din această cauză, planul este de a căuta o oportunitate scurtă aproape de zona de rezistență, păstrând stop loss-ul deasupra recentului maxim și țintind zona de dezechilibru de mai jos ca o potențială zonă de luare a profitului. Această abordare urmează comportamentul comun al pieței de a respinge rezistența și de a se retrage după o mișcare agresivă în sus.